GEORGE TOPÎRCEANU

45. GEORGE TOPÎRCEANU, scriitor

(20.03.1886 - 7 mai 1937, Iaşi). Poet, prozator şi jurnalist literar. Studii la Bucureşti. În 1911 este angajat ca secretar de redacţie al revistei Viaţa Românească din Iaşi. În timpul primului război mondial, cade prizonier şi petrece doi ani (1916-1918) într-un lagăr. În 1918 scoate la Iaşi, împreună cu M. Sadoveanu, revista Însemnări literare. În anul 1916 a tipărit primul volum, Balade vesele, care, în următoarele ediţii, va purta titlul de Balade vesele şi triste. În acelaşi an, i-a apărut şi o culegere de parodii originale. Volumul de versuri Migdale amare vede lumina tiparului în 1928. Celelalte includ amintiri de pe front şi din prizonierat : Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918); Pirin-Planina (1936), articole diverse : Scrisori fără adresă (1931), traduceri : Visul unei nopţi de vară de Shakespeare (1921), improvizaţii în versuri. Postum i s-a publicat romanul umoristic neterminat Minunile Sfântului Sisoe (1938). Nota definitorie a operei lui G.T. este un aliaj de umor şi sentimentalitate. Poetul e un sentimental care-şi ascunde stările sufleteşti sub vălul umorului, al autoironiei şi autopersiflării. Tot ce e mărunt, nebăgat în seamă, tot ce suferă : oameni, gâze, plante, reţine atenţia tandră a scriitorului. Câteva din poeziile cele mai reprezentative transfigurează zbuciumări ale universului fiinţelor necuvântătoare : Balada unui greier mic şi Rapsodii de toamnă. Spirituală, sclipitoare, proza lui G.T., atât cea epică cât şi cea jurnalistică, posedă darul de a odihni spiritul. Ref. : Ciopraga, Constantin. G. Topîrceanu, 1966.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog