Ir al contenido principal

DUMITRU G. KIRIAC


32. Kiriac-Georgescu Dumitru


(06.03.1866, Bucureşti - 08.01.1928, Bucureşti). Compozitor, dirijor, folclorist, profesor. Numele real era Kiriac-Georgescu Dumitru. Studiile muzicale le-a început ca elev de liceu, apoi urmează Conservatorul din Bucureşti, continuându-le la Conservatoire National de Musique din Paris, paralel audiat la Institut libre de musique şi la Schola Cantorum din Paris, cursuri de compoziţie. A fost dirijor de cor la Biserica Albă din Bucureşti şi la Capela Română din Paris, a condus societatea corală Les enfants de Lutece din Paris, fondator şi dirijor al Societăţii Corale "Carmen" din Bucureşti, dirijor de cor la Biserica Sf. Spiridon-Nou şi Domniţa Bălaşa. A fost profesor de teorie-solfegiu, cor şi armomie, Conservatorul din Bucureşti. A activat ca redactor şi administrator al revistei Doina. S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români (1920) şi a pregătit fondarea Arhivei de folclor a aceleiaşi instituţii, în colaborare cu Constantin Brăiloiu. A întreprins turnee artistice în ţară cu Societatea Corală "Carmen" şi a cules folclor cu fonograful, colaborând cu Bela Bartok. Muzician de larg orizont artistic, ancorat puternic în viaţa muzicală românească, Kiriac s-a bucurat de un enorm prestigiu în cultura noastră, personalitatea sa fiind implicată în multe iniţiative majore (concursuri şi festivaluri naţionale, fondări de instituţii, turnee artistice, culegeri de folclor etc.). De la D.G. Kiriac au rămas : Coruri populare româneşti armonizate pentru cor mixt (1905); Cântările Liturghiei pentru copii şi popor (1926); Liturghia psaltică; Trei melodii populare româneşti pentru canto şi pian (1899); 6 cântece populare. Voce şi pian; Cântece şi coruri şcolare (1902); Colecţiune de coruri pentru usul clasei de ansamblu coral; Solfiatorul; Solfegii în tablouri mobile (1916).

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más